Teatru experimental

Teatrul experimental (cunoscut și ca teatru avangardist) a început în teatrul occidental la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu Alfred Jarry și piesa sa Ubu Rege, ca o respingere atât a epocii, în special, cât și, în general, a stilului predominant de scriere și reprezentare a pieselor de teatru. Termenul a dobândit un sens mai larg în cursul timpului, deoarece lumea teatrului a adoptat mai multe forme care au fost considerate cândva radicale.

Ca și alte forme ale avangardei, teatrul experimental a apărut ca răspuns la o criză culturală percepută în plan universal. În ciuda diferitelor abordări politice și formale, teatrul avangardist s-a opus teatrului burghez. El încearcă să introducă o utilizare diferită a limbajului și a gesticii teatrale pentru a schimba modul de percepție al spectacolului^[1] și pentru a crea o relație nouă și mai activă cu publicul.